Controversa dintre Isaac Newton și Robert Hooke despre prioritatea în legea gravitației

Controversa dintre Isaac Newton și Robert Hooke despre prioritatea în legea gravitației Una din cele mai disputate controverse privind prioritatea unor descoperiri științifice este cea privind legea gravitației universale, între Isaac Newton și Robert Hooke. În acest eseu extind o lucrare mai veche pe aceeași temă, ”Isaac Newton vs. Robert Hooke în legea gravitației universale”. Hooke l-a acuzat pe Newton de plagiat, preluându-i ideile exprimate în lucrările anterioare. În această lucrare încerc să arăt, pe baza unor analize anterioare, că ambii oameni de știință au greșit: Robert Hooke pentru că teoria sa nu era în fond decât idei care nu s-ar fi materializat niciodată fără suportul matematic al lui Isaac Newton; iar acesta din urmă a greșit nerecunoscând niciun merit al lui Hooke în elaborarea teoriei gravitației. Mai mult, după moartea lui Hooke și preluarea prezidenției Societății Regale, Newton a înlăturat orice urmă din instituție a fostului președinte, Robert Hooke. De asemenea, La negarea contribuției lui Hooke a contribuit și statutul său social ”inferior”, fiind poreclit de contemporani ”mecanicul”, spre deosebire de Sir Isaac Newton cel nobil. Pentru aceasta detaliez acuzațiile și argumentele fiecăreia dintre părți, și cum a fost percepută această dispută de către contemporanii celor doi. Finalizez lucrarea cu concluziile desprinse din cuprins.

Cuvinte cheie: Isaac Newton, Robert Hooke, legea gravitației, prioritate, plagiat

CUPRINS

Abstract
Introducere
Contribuţia lui Robert Hooke la legea gravitaţiei universale
Contribuţia lui Isaac Newton la legea gravitaţiei universale
Acuzaţia lui Robert Hooke privind prioritatea sa asupra legii gravitaţiei universale
Apărarea lui Newton
Controversa în opinia altor oameni de ştiinţă contemporani
Ce spun susţinătorii lui Isaac Newton
Ce spun susţinătorii lui Robert Hooke
Concluzii
Note
Bibliografie

DOI: 10.13140/RG.2.2.22061.38888

(29.11.2017)

MultiMedia Publishing https://www.setthings.com/ro/e-books/controversa-dintre-isaac-newton-si-robert-hooke-despre-prioritatea-legea-gravitatiei/

Controversa dintre Isaac Newton și Robert Hooke despre prioritatea în legea gravitației

Imre Lakatos: Euristica și toleranța metodologică

Imre Lakatos: Euristica și toleranța metodologicăO analiză a conceptelor de euristica și toleranță metodologică dezvoltate de Lakatos, pe baza articolului ”Falsification and the methodology of scientific research programmes”, publicat pentru prima dată în 1970 și apoi în cartea The methodology of scientific research programmes, Volume I. Am analizat, în acest text, exemplificarea autorului pentru programul de cercetare al emisiei de lumină (în fizica cuantică timpurie) al lui Bohr. O exemplificare detaliată a conceptelor este prezentată de Lakatos în secțiunea ”Newton’s effect on scientific standards” din aceeași carte. De asemenea, am făcut dese referiri la cartea Proofs and Refutations (Lakatos 1976) publicată de Lakatos în 1976, în care expune viziunea sa euristică printr-o aplicare directă la evoluția matematicii, și am apelat și la articole ale altor autori pentru analiza celor două concepte în viziunea lui Lakatos.

Cuvinte cheie: Imre Lakatos, euristica, toleranța metodologică

CUPRINS

Abstract
1 Prezentarea generală
1.1 Falsificaţionismul dogmatic (sau naturalist)
1.2 Falsificarea metodologică
1.3 Falsificaţionismul metodologic sofisticat
2 Toleranţa metodologică
3 Euristica
3.1 Euristica negativă: „nucleul dur” al programului
3.2 Euristica pozitivă: „centura de protecţie” a programului
3.3 Bohr: un exemplu de program de cercetare
3.4 Proofs and Refutations
4 Concluzii
Bibliografie

DOI: 10.13140/RG.2.2.35405.28649

Ediția MultiMedia Publishing https://www.setthings.com/ro/e-books/imre-lakatos-euristica-si-toleranta-metodologica/

Imre Lakatos: Euristica și toleranța metodologică

Filosofia tehnologiei blockchain – Ontologii

Filosofia tehnologiei blockchain - OntologiiDespre necesitatea şi utilitatea dezvoltării unei filosofii specifice tehnologiei blockchain, accentuând pe aspectele ontologice. După o Introducere în care evidenţiez principalele direcţii filosofice pentru această tehnologie emergentă, în Tehnologia blockchain explicitez modul de funcţionare al blockchain, punând în discuţie direcţiile ontologice de dezvoltare în Proiectarea şi Modelarea acestei tehnologii. Următoarea secţiune este dedicată principalei aplicaţii a tehnologiei blockchain, Bitcoin, cu implicaţiile sociale ale acestei criptovalute. Urmează o secţiune de Filosofie în care identific tehnologia blockchain cu conceptul de heterotopie dezvoltat de Michel Foucault şi o interpretez în lumina tehnologiei notaţionale dezvoltată de Nelson Goodman ca sistem notaţional. În secţiunea Ontologii dezvolt două direcţii de dezvoltare considerate de mine ca importante: Ontologia narativă, bazată pe ideea de ordine şi structură a istoriei transmise prin naraţia istoriei a lui Paul Ricoeur, şi un sistem ontologic bazat pe Ontologiile de intreprindere, bazat pe conceptele şi modelele de intreprindere specifice webului semantic, şi pe care eu îl consider cel mai bine dezvoltat şi cel care va deveni, probabil, sistemul ontologic formal, cel puţin în ceea ce priveşte aspectele economice şi juridice ale tehnologiei blockchain. În Concluzii vorbesc despre direcţiile viitoare de dezvoltare a filosofiei tehnologiei blockchain în general ca o teorie explicativă şi robustă din punct de vedere fenomenologic, consistentă şi care să permită testabilitatea, şi a ontologiilor în special, argumentând pentru necesitatea unei adopţii globale a unui sistem ontologic pentru a dezvolta soluţii transversale şi a rentabiliza tehnologia.

Cuvinte cheie: filosofie, blockchain, ontologie, bitcoin, proiectare, modele

CUPRINS

Abstract
Introducere
Tehnologia blockchain
– – – Proiectare
– – – Modele
Bitcoin
Filosofia
Ontologii
– – – Ontologii narative
– – – Ontologii de intreprindere
Concluzii
Note
Bibliografie

DOI: 10.13140/RG.2.2.25492.35204

Data: 1 februarie 2019

MultiMedia Publishing https://www.setthings.com/ro/e-books/filosofia-tehnologiei-blockchain-ontologii/

Filosofia tehnologiei blockchain – Ontologii

Evoluția și etica eugeniei

Evoluția și etica eugenieiAșa cum este definită eugenia, este foarte dificil de făcut o diferențiere clară între știință (medicină, ingineria genetică) și eugenie. Și de stabilit o linie peste care ingineria genetică nu ar trebui să treacă, conform unor norme morale, juridice și religioase. Atâta timp cât acceptăm ajutorul geneticii în găsirea unor modalități de combatere a cancerului, diabetului sau HIV, acceptăm în mod implicit și eugenia pozitivă, conform definiției actuale. Și atâta timp cât acceptăm screening-ul genetic, și intervenții asupra fătului nenăscut, sau avortul, acceptăm în mod implicit și eugenia negativă. În plus, la nivel de guverne, deși oficial eugenia este repudiată, ea a fost legalizată în foarte multe țări până de curând, și încă mai este acceptată și legalizată, chiar dacă în forme mai subtile, și în prezent.
În Introducere definesc termenul și modurile de clasificare. Urmează Istoria eugeniei pornind din perioada antică, introducerea eugeniei de Francis Galton, practica eugeniei ca politică de stat în diverse țări, și eugenia actuală (eugenia liberală). Analizez apoi diverse probleme ridicate de Etica eugeniei liberale, și am dezvoltat o secțiune aparte pentru Viitorul eugeniei, cu accent pe proiectul genomului uman. În final, în secțiunea Concluzii expun opiniile personale cu privire la practica actuală a eugeniei.

Cuvinte cheie: eugenia, etica, genetica, eugenism

CUPRINS

Abstract
Introducere
1. Istoria eugeniei
1.1 Perioada antică
1.2 Darwinismul social
1.3 Francis Galton
1.4 Charles Davenport
1.5 Eugenia ca politică de stat
1.5.1 Eugenia în Statele Unite
1.5.2 Eugenia în Germania
1.6 Perioada postbelică
2. Eugenia actuală
2.1 Eugenia liberală
2.2 Eugenia ca politică de stat
3. Etica eugeniei
4. Viitorul eugeniei
Concluzii
Bibliografie

DOI: 10.13140/RG.2.2.27933.41449

(26.01.2018)

MultiMedia Publishing https://www.setthings.com/ro/e-books/evolutia-si-etica-eugeniei/

Evoluția și etica eugeniei

Buclele cauzale în călătoria în timp

Buclele cauzale în călătoria în timpDespre posibilitatea călătoriei în timp pe baza mai multor lucrări de specialitate, printre care cele ale lui Nicholas J.J. Smith („Time Travel”, The Stanford Encyclopedia of Philosophy”), William Grey (”Troubles with Time Travel”), Ulrich Meyer (”Explaining causal loops”), Simon Keller și Michael Nelson (”Presentists should believe in time-travel”), Frank Arntzenius și Tim Maudlin („Time Travel and Modern Physics”) și David Lewis (“The Paradoxes of Time Travel”). Lucrarea începe cu o Introducere în care fac o scurtă prezentare a călătoriei în timp, și continuă cu Istoria conceptului de călătorie în timp, prezentarea principalelor aspecte fizice ale călătoriei în timp, inclusiv călătoria în timp în trecut în relativitatea generală și în fizica cuantică și călătoria în timp în viitor, apoi o prezentare a Paradoxul bunicului care este abordat în aproape toate lucrările de specialitate, urmat de o secțiune dedicată Filosofiei călătoriei în timp, și o secțiune în care analizez Buclele cauzale pentru călătoria în timp. Finalizez lucrarea cu Concluzii, în care expun opiniile personale privind călătoria în timp, și Bibliografia pe care se bazează lucrarea.

Cuvinte cheie: călătoria în timp, cauzalitate, bucle cauzale, paradoxuri temporale, paradoxul bunicului

CUPRINS

Abstract
Introducere
Istoria conceptului de călătorie în timp
Paradoxul bunicului
Filosofía călătoriei în timp
Buclele cauzale
Concluzii
Note
Bibliografie

Data: 02.02.2018

DOI: 10.13140/RG.2.2.21222.52802

MultiMedia Publishing: https://www.setthings.com/ro/e-books/buclele-cauzale-calatoria-timp/

Buclele cauzale în călătoria în timp

Distincția dintre falsificare și respingere în problema demarcației la Karl Popper

Karl PopperÎn ciuda criticilor teoriei falsificabilității propuse de Karl Popper pentru demarcarea între știință și ne-știință, în principal pseudoștiință, acest criteriu este încă foarte util, și perfect valabil după perfecționarea lui de către Popper și adepții lui. Mai mult, chiar și în versiunea sa inițială, considerată de Lakatos ca ”dogmatică”, Popper nu a afirmat că această metodologie este un criteriu absolut de demarcare: un singur contra-exemplu nu este suficient pentru a falsifica o teorie; mai mult, o teorie poate fi salvată în mod legitim de falsificare prin introducerea unei ipoteze auxiliare. În comparație cu teoria lui Kuhn a revoluțiilor, de care el însuși s-a dezis ulterior transformând-o într-o teorie a ”micro-revoluțiilor”, consider că metodologia de demarcare a lui Popper, împreună cu dezvoltarea ulterioară propusă de acesta, inclusiv coroborarea și verosimilitudinea, deși imperfectă, nu numai că este valabilă și azi, dar este încă cea mai bună metodologie de demarcare. Pentru argumentare, m-am folosit de principalele lucrări ale lui Popper care tratează această problemă, și a principalilor săi critici și susținători. După o scurtă prezentare a lui Karl Popper, și o introducere în problema demarcației și metodologia falsificabilității, trec în revistă principalele critici aduse și argumentele susținătorilor săi, accentuând pe ideea că Popper nu a pus niciodată semnul egalității între falsificare și respingere. În final prezint propriile concluziile în această problemă.

Cuvinte cheie: Karl Popper, falsificabilitate, falsificare, problema demarcației, pseudoștiința

(03.06.2018)

CUPRINS

Abstract
Introducere
1 Problema demarcației
2 Pseudoștiința
3 Falsificabilitatea
4 Falsificare și respingere
5 Extinderea falsificabilității
6 Critici ale falsificabilității
7 Susțineri ale falsificabilității
8 Tendința actuală
Concluzii
Bibliografie
Bibliografie primară
Bibliografie secundară

DOI: 10.13140/RG.2.2.10444.72329

Distincția dintre falsificare și respingere în problema demarcației la Karl Popper

Karl Popper și problema demarcației între știință și ne-știință

Karl PopperKarl Popper, ca raționalist critic, a fost un oponent al tuturor formelor de scepticism, convenționalism și relativism în știință. Multe dintre argumentele sale sunt îndreptate împotriva membrilor „Cercului Vienez”. Popper este de acord cu aceștia cu privire la aspectele generale ale metodologiei științifice și neîncrederea lor în metodologia filosofică tradițională, dar soluțiile sale au fost semnificativ diferite. A contribuit semnificativ la dezbaterile privind metodologia științifică generală, demarcarea științei de pseudoștiință, natura probabilității și metodologia științelor sociale.

DOI: 10.13140/RG.2.2.27356.85127

Karl Popper și problema demarcației între știință și ne-știință