Written by 
Unghiul de repaus, sau mai exact unghiul critic de repaus [1], este unghiul minim făcut de planul înclinat cu suprafaţa orizontală astfel încât corpul aflat pe planul înclinat este la limita situaţiei de a aluneca pe planul înclinat.
Când materialele granulare sunt descărcate pe o suprafaţă orizontală, se formează o grămadă conică. Unghiul intern dintre suprafaţa grămezii şi suprafaşa orizontală este unghiul de repaus şi depinde de densitatea, suprafaţa şi forma particulelor, ca şi de coeficientul de frecare al materialului. Materialele cu unghiuri mai mici de repaus formează grămezi mai plate decât materialele cu unghiuri mai mari de repaus.
Aplicaţii
Unhiul de repaus este folosit uneori în proiectarea echipamentelor pentru procesarea solidelor pulbere. De exemplu, se poate folosi în proiectarea coşurilor pentru grăunţe sau a silozurilor de stocare a materialelor. Poate fi de asemenea folosit pentru domensionarea benzilor transportoare, ca şi în determinarea posibilităţii ca o pantă, grămadă sau banc de nisip necompact va aluneca. Panta taluzului este derivată din unghiul de repaus şi reprezintă cea mai abruptă pantă pe care o poate avea o grămadă din material granular. Acest unghi de repaus este de asemenea important în calculul corect al stabilităţii vaselor.
Este de asemenea folosit la munte ca unul din factorii în analiza pericolului de avalanşă în zonele alpine.
Măsurarea
Există numeroase metode de măsurare a unghiului de repaus şi fiecare obţine rezultate puţin diferite. Rezultatele sunt de asemenea sensibile la exactitatea metodologiei experimentatorului. Ca urmare, datele obţinute în laboratoare diferite nu sunt întotdeauna compatibile. Două din cele mai cunoscute metode sunt testul decupării triaxiale şi cel al decupării directe.
Referinţe
- ^ A Mehta and G C Barker 1994 Rep. Prog. Phys. 57 383 “The dynamics of sand”
Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.
Comentarii recente