Bionica

Exemplu timpuriu pentru bionică: Studiu pentru un aparat de zbor al lui Leonardo da Vinci (Codex Atlanticus f.858r)

Bionica (cunoscută şi sub numele de biomimetică, bio-inspiraţie sau biognoză, şi înrudită cu ingineria creativităţii bionice) este domeniul în care se aplică metodele biologice şi sistemele din natură în studiul şi proiectarea sistemelor inginereşti şi tehnologiile moderne. Cuvântul bionica a fost inventat de Jack E. Steele în 1958, avându-şi originea în cuvântul grec  βίον, bíon, care înseamnă “unitate de viaţă”, cu sufixul -ic care înseamnă “ca” sau “asemănător cu”, rezultând expresia semantică “asemănător cu viaţa”. Unele dicţionare spun că termenul s-a format din combinarea cuvintelor biologie + electronica.

Transferul tehnologic între formele de viaţă şi fabricanţi este, conform proponenţilor tehnologiei bionice, de dorit întrucât presiunea evoluţionistă forţează organismele vii, inclusiv flora şi fauna, să se optimizeze şi să se eficientizeze. Un exemplu clasic este dezvoltarea acoperirilor de protecţie împotriva murdăririi şi a apei la picturi, pe baza observaţiei că floarea de lotus este practic protejată împotriva oricăror agenţi externi (efectul lotus).

Termenul “biometrica” se foloseşte atunci când se face referire la reacţiile chimice. Aici, chimia biomimetică se referă la reacţiile care, în natură, implică macromolecule biologice (de exemplu, enzimele sau acizii nucleici) ale căror proprietăşi chimice pot fi reproduse  in vitro folosind molecule mult mai mici.

Exemple de aplicaţii bionice în inginerie includ fuzelajele bărcilor care imită pielea delfinilor, sonarul, radarul, măsurătorile medicale cu ultrasunete care imită ecolocaţia liliecilor, etc.

În domeniul informaticii, studiul bionicii a ajutat la crearea neuronilor artificiali, a reţelelor neurale artificiale ^[1], şi în teoria inteligenţei colective. Informatica evoluţionistă a fost de asemenea ajutată de bionică dar aceasta a mers mai departe simulând evoluţia in silico (pe calculator) şi dezvoltând soluţii optimizate care nu se regăsesc niciodată în natură.

Julian Vincent, profesor la Facultatea de inginerie mecanică a Universitatăţii din Bath (echipa de biomimetică) a estimat că “în prezent există o suprapunere de doar 10% între biologie şi tehnologie din punctul de vedere al mecanismelor folosite”

Referinţe

Surse

• summary on the use of biomimetics in business
• European Space Agency – Advanced Concepts Team Biomimetics Website
• Biomimicry Institute
• Biomimicry: Innovation Inspired by Nature. 1997. Janine Benyus.
• Biomimicry for Optimization, Control, and Automation, Springer-Verlag, London, UK, 2005, Kevin M. Passino
• Ideas Stolen Right From Nature (Wired Magazine)
• Bionics and Engineering: The Relevance of Biology to Engineering, presented at Society of Women Engineers Convention, Seattle, WA, 1983, Jill E. Steele
• Bionics: Nature as a Model. 1993. PRO FUTURA Verlag GmbH, München, Umweltstiftung WWF Deutschland

Linkuri

• BioParadigm ACCESS – Consolidates information on available biomimetic IP for product designers, engineers and material scientists worldwide
• Biomimetic Architecture
• Biologize your business using biomimetics to develop strategic thinking and process
• Bionic Eyes In Development
• Festo Bionic Learning Network
• Technology And The Quality Of Life: Part One—A Vision Of The Future
• Boxfish – DaimlerChrysler
• Center for Integration of Medicine and Innovative Technology developing nano-hair bionics
• Bionics2Space: Bionics & Space System Design
• Biomimicry Institute
• Biomimicry Guild
• LiveScience on Biomimetic armour
• An overview of biomimetics/biomimicry at the Science Creative Quarterly
• Rehabilitation Institute of Chicago’s Neuro-Controlled Bionic Arm.
• Neural Interface bionic Arm
• Biomimetics Network for Industrial Sustainability (BIONIS)
• FurTech outdoor clothing using feather and fur technology.
• Article on Bionics for the Disabled
• Bionics Research Group, Institute of Biomedical Engineering, Imperial College London
• Competence Network Biomimetics
• Biomimetic Autonomous Underwater Vehicles, AUVAC.org

Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.