Roata unui triciclu antic

Conceptul de inginerie a existat încă din perioada antică atunci când s-au inventat elemente fundamentale precum scripetele, levierul şi roata. Fiecare din aceste invenţii este consistentă cu definiţia modernă a ingineriei, exploatând principiile mecanice de bază pentru a dezvolta instrumente şi obiecte utile.

Ingineria în sine ca termen are o etimologie mult mai recentă, având la origine cuvântul englez engineer (inginer), care datează din 1325, cu referire la un engine’er (o persoană care operează un engine, adică un dispozitiv), respectiv “un constructor de dispozitive militare”.^[1] În acest context, acum depăşit, un “dispozitiv” se referă la o maşină de luptă, de exemplu o invenţie mecanică folosită în război (precum catapulta). Cuvântul englezesc “engine” (dispozitiv) în sine este încă şi mai vechi, derivând din latinescul ingenium (anul 1250), însemnând “calitate înnăscută, putere entală specială, aici invenţie deşteaptă.”^[2]

Ulterior, odată cu maturizarea proiectării de structuri civile precum poduri sau clădiri ca şi discipline tehnice, a apărut termenul de inginerie civilă^[3] ca o modalitate de a distinge între specialiştii în construcţia unor astfel de proiecte nemilitare şi cele implicate în disciplina mai veche a ingineriei militare (sensul original al cuvântului “inginerie”, acum depăşit, cu excepţii notabile care au supravieţuit până în prezent).

Referinţe

Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.